M-am reintors in medievalul Oxford, de data asta pentru cateva zile, la o conferinta internationala de filosofia dreptului. Simt ca nu e cel mai bun moment in care as fi putut fi aici. Sunt, din pacate, prea obosita psihic de lumea teoretica si abstracta a filosofiei, si a mediului academic in general. De asemenea, mi-ar fi placut mult ca tatal meu sa fi putut veni aici cu mine, sau in locul meu. El pare a se hrani din ideile vehiculate aici, din discutiile placute cu colegii lui intru profesie din intreaga lume, din citirea unor argumente noi si analizarea lor critica. Eu, prin contrast, am un spirit prea tineresc, nerabdator, deranjat de  pasivitatea si aparenta imobilitate a ideilor filosofice, deranjat si de lipsa de orice impact concret a acestor discutii si preocupari pentru lumea reala. Pe de-o parte, imi asum momentan aceasta atitudine si cred ca are o forta mobilizatoare care ma impinge sa vreau sa fac mai mult acum, la 25 de ani. Pe de alta parte, imi dau seama ca atitudinea mea e cumva naiva si mi-e rusine de reductionismul pe care il aplic gandirii academice – eu ar trebui sa constientizez cel mai bine impactul pe termen lung al gandirii intelectuale asupra societatii, si importanta unui astfel de proces pentru maturitatea unei civilizatii…