Vorbeam de dulcea detasare? Ei, iata, ca nu am avut parte de ea. Drept dovada – au trecut mai bine de 3 saptamani de cand nu am apucat sa mai arunc vreun cuvant, vreo frantura de gand. Si parca nici n-am apucat sa respir, asa, cu creierul. Plamanii, slava Domnului, inca imi functioneaza.

Imi si place enorm ceea ce fac. Daca nu mi-ar placea, sunt sigura ca as iesi repede din combinatie. In ciuda aparentelor, simt ca stiu cum sa imi setez prioritatile si sa “tai ramurelele” (ii ziceam lui Andrei deunazi ca imi place expresia “pruning the trees”). Si GOmentorship ramane, cel putin in aceasta perioada, preocuparea mea principala. Restul sunt – extracuriculare .