O zi excelenta din toate punctele de vedere in Londra. “Pretextul” meu pentru a reveni: predarea cu surle si trambite a lucrarii de dizertatie la University College London. Incununarea unui efort intelectual intens din ultimele 9 luni. Da, recunosc, a fost un efort extraordinar, si am luat lucrurile foarte in serios. Niciodata in viata mea nu am citit atat de mult pentru o singura lucrare – cateva mii de pagini cu siguranta. Niciodata in viata mea nu am avut peste 60 de referinte in bibliografia unui singur eseu. Niciodata nu am lucrat atat de constant, zi de zi, fara a-mi da voie sa imi ies din ritm, pentru atatea luni de zile.

Motivul serios pentru care am revenit insa este nevoia de o mica evadare din Bucurestiul torid al lunii august 2010. Pana acum, am avut ocazia sa retraiesc Bucurestiul pentru trei luni, si parca niciodata nu mi s-a parut mai plin de contraste: pe de-o parte, multe multe enorm de multe lucruri noi, schimbari, noutati, mentalitati noi; pe de alta parte, oboseala, pesimism, sufocant cinism si spirit imbatranit.

Spre deosebire de Bucuresti, Londra respira un aer racoros vibrant si tineresc. Lipsa caniculei parca iti destupa mintea, iti calmeaza urechile, iti limpezeste ochii. Din primul moment m-am simtit incarcata de energie, si de un sentiment dintre cele mai pretioase – sentimentul ca orice (lucru bun) ti se poate intampla oricand.

Acum, dupa o saptamana, ma bucur din toti porii de un soare prietenos si o briza proaspata, de un program matinal de trezit la 8 (fara ceas! eu??), de baut ceai special si sucuri proaspete de fructe si legume, de muzica clasica (este singurul post pe care il prind la radioul antic din camera de hotel!), de mers la intamplare, agale, in pas de plimbare, de culcat ca gainile la 9 seara, si de o mancare excelenta (asiatica, nu englezeasca) cu multe legume si peste.

Singura mintea mea inca mai este sub furtuna. Inca nu imi vine sa cred ca acum nimeni nu imi mai cere sa mai gandesc nimic sofisticat, sa citesc sute de pagini, sau sa produc literatura stiintifica. Sufletul imi sta tremurand, ca si cum pauza asta este doar o pacaleala, si parca nu-mi pot da voie sa ma relaxez complet.